Palatul Mogoşoaia este un exemplu unic de arhitectură aristocratică în România. Palatul a fost construit în 1698 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care îl folosea ca rezidenţă permanentă. Palatul se află la aproximativ 15 kilometri la nord-vest de capitală. Stilul lui combină în mod original elemente arhitecturale munteneşti şi bizantine cu stilul baroc veneţian.

Palatul Mogoşoaia este construit în mijlocul unui parc, la marginea vestigiilor codrului secular al Vlăsiei, având în alcătuire trei nivele:
- nivelul fundaţiilor - cu un vast subsol al cărui tavan cu bolţi este compus din patru domuri semisferice aşezate în jurul unui stâlp central;
- parterul - cuprinde încăperile care erau destinate servitorilor;
- etajul - adăposteşte apartamentele princiare şi sălile de recepţie; încăperile sunt decorate cu stucaturi în stil oriental şi cu picturi murale reprezentându-i pe membrii familiei princiare.  

Imensa loggie, situată la etaj, în mijlocul faţadei principale, este elementul arhitectural cel mai important al stilului brâncovenesc. Decorată cu şase coloane de piatră (ale căror capiteluri sunt ornate cu ghirlande şi cu frunze) care susţin arcuri în ogive,  loggia are deschidere înspre lac şi parc. Balustrada loggiei, executată ca o dantelărie în piatră, cu motive vegetale, include emblema Valahiei (vulturul ţinând în cioc crucea ortodoxă).

Transformat în han după execuţia lui Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi la Constantinopole, palatul a devenit în 1860 proprietatea familiei Bibescu. În 1957, în interiorul palatului a fost amenajat un muzeu de artă feudală brâncovenească. Muzeul numără, printre piesele sale cele mai reprezentative, tapiserii executate cu fir de aur şi argint fin, cu motive vegetale, florale şi geometrice, precum şi numeroase obiecte din argint şi aur masiv (coperte de cărţi religioase, tăvi, pahare, etc.) executate de meşteri aurari saxoni din Braşov; motivele lor florale sunt de o mare diversitate (lalele, trandafiri, frunze de acant) inspirându-se atât din renaşterea italiană cât şi din fantezia populară. Cel mai frumos obiect de aurărie în stil brâncovenesc este legătura în aur masiv a Tetraevangheliarului tipărit la Bucureşti în 1693. Expus la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, este opera unui meşter originar din Sibiu - Sebastian Hann - şi prezintă în relief scene biblice şi pe împăraţii bizantini Constantin şi Elena.

Bisericuţa în stil brâncovenesc, care s-a păstrat în exteriorul palatului, este mai modestă decât cea care a existat iniţial în incinta palatului. În interiorul ei se află tabloul votiv al voievodului Brâncoveanu, alături de soţia, cele şapte fiice şi cei patru fii ai lor.